LITORÁL, -Ă, (1) litoraluri, s. n., (2) litorali, -e, adj. 1. S. n. Porțiune de teren situată de-a lungul țărmului oceanului, mării sau al unui lac, pe care de obicei o udă apele. 2. Adj. Care se află pe litoral (1), care formează litoralul, privitor la litoral; care se află (în apă) aproape de țărm. – Din fr. littoral, lat. litoralis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LITORÁL s.n. Regiune situată de-a lungul țărmului mării; țărmul mării. // adj. Care aparține țărmului mării. ◊ Zonă litorală = a) zonă cuprinzând păturile de apă apropiate de țărm care acoperă platforma de prelungire a uscatului sub apele marine (platoul continental); b) (biol.) zonă care cuprinde totalitatea ecosistemelor existente până la 200 m adâncime. [Pl. -luri, -le. / < fr. littoral, it. littorale < lat. litus – țărm].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LITORÁL, -Ă I. s. n. regiune situată de-a lungul țărmului mării. II. adj. care aparține țărmului mării. ◊ zonă ~ă = a) păturile de apă apropiate de țărm care acoperă platforma de prelungire a uscatului sub apele marine; b) totalitatea ecosistemelor existente până la 200 m adâncime. ◊ (despre plante) care crește pe țărmul mărilor sau lacurilor. (< fr. littoral, lat. littoralis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LITORÁL s. v. țărm.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
litorál adj. m., pl. litoráli; f. sg. litorálă, pl. litorále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
litorál s. n., pl. litoráluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LITORÁL1 ~ă (~i, ~e) Care ține de țărmul mării sau al oceanului; propriu malului mării sau oceanului. /<fr. littoral, lat. littoralis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LITORÁL2 ~uri n. Fâșie de pământ situată de-a lungul țărmului unei mări sau al unui ocean. /<fr. littoral, lat. littoralis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink