LITÓTĂ, litote, s. f. Figură de stil care constă în a spune cât mai puțin și a face să se înțeleagă cât mai mult. – Din fr. litote.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LITÓTĂ s.f. Figură de stil care constă în atenuarea însușirilor, în micșorarea dimensiunilor unui obiect, unei ființe etc. pentru a se obține efectul invers. [Cf. fr. litote, gr. litotes – simplificare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LITÓTĂ s. f. figură de stil constănd în atenuarea însușirilor, în micșorarea dimensiunilor unui obiect, ale unei ființe etc. pentru a se obține efectul invers. (< fr. litote)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
litótă s. f., pl. litóte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LITÓTĂ ~e f. lit. Procedeu stilistic folosit pentru a exprima o idee sau un sentiment prin negație. /<fr. litote
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink