livéj, livéjuri, s.n. (reg.) zeamă de prune după obținerea țuicii, care devine oțet.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
livéj (livéjuri), s. n. – (Trans., Munt.) Poșircă. – Var. aleveș. Mag. leves „suc, zeamă” (Tiktin; Drăganu, Dacor., IV, 245).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink