Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
LOBÚL, lobuli, s. m. Subdiviziune anatomică și funcțională a unui lob1; lob1 mic. – Din fr. lobule.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LOBÚL s.m. Lob mic. ♦ Subdiviziune a unui lob. [Pl. -li. / < fr. lobule, lat. lobulus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LOBÚL s. m. 1. lob mic. 2. diviziune a unui lob. (< fr. lobule, lat. lobulus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
lobúl s. m., pl. lobúli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LOB1, lobi, s. m. 1. Diviziune anatomică și funcțională a unui organ intern, de obicei despărțită de rest prin cute adânci. ♦ Partea inferioară a urechii externe. 2. Diviziune, prelungire, excrescență a unei frunze, a unei petale sau a unei sepale, separată de rest prin crestături adânci. 3. (Arhit.) Element de construcție în formă de arc de cerc, care, combinat cu alte elemente asemănătoare, formează un arc compus. – Din fr. lobe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LOB2, loburi, s. n. Lovitură la jocul de tenis, care constă în trimiterea mingii pe deasupra capului adversarului atât de sus, încât acesta nu o mai poate ajunge cu racheta pentru a o trimite înapoi. – Din engl., fr. lob.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LOB ~i m. 1) Porțiune anatomică și funcțională a unui organ (creier, plămâni etc.) delimitată prin fisuri sau cute adânci. 2) Partea inferioară a urechii externe la om. 3) Fiecare dintre părțile proeminente și rotunjite ale unei frunze, petale sau sepale, despărțite una de alta prin crestături adânci. /<fr. lobe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LOB s.m. 1. Parte rotunjită și proeminentă a unui organ (creier, ficat etc.). ♦ Partea de jos a pavilionului urechii. ♦ Element de construcție în forma unui arc de cerc. 2. Porțiune de albie, luncă sau terasă cuprinsă în bucla unui meandru. 3. (Bot.) Fiecare dintre părțile în care este secționată o frunză, o petală sau o sepală. [Pl. -bi, (s.n.) -buri. / < fr. lobe, cf. gr. lobos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LOB s.n. Lovitură la crichet și tenis, executată orientând planul rachetei în sus spre a imprima mingii o traiectorie ascendentă, înaltă. [Pl. -buri. / < engl., fr. lob].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LOB1 s. m. 1. porțiune rotunjită și proeminentă a unui organ anatomic (creier, plămâni, ficat). ◊ partea inferioară a pavilionului urechii. 2. element de construcție în forma unui arc de cerc. 3. porțiune buclată a unui meandru. 4. fiecare dintre părțile în care este secționată o frunză, o petală sau sepală. (< fr. lobe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LOB3(O)- elem. „lob anatomic”. (< fr. lob/o/-, cf. gr. lobos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LOB2 s. n. lovitură, în sus, la crichet și tenis, executată cât mai înalt (peste jucătorul care se află într-o poziție mai avansată) și cât mai spre fundul terenului. (< engl., fr. lob)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
lob (anat., arhit., geogr.) s. m., pl. lobi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
lob (sport) s. n., pl. lóburi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)