LOCATÁR, -Ă, locatari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește într-o casă (în calitate de chiriaș). – Din fr. locataire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LOCATÁR, -Ă s.m. și f. Persoană care locuiește stabil într-un imobil. ♦ Posesor al unui contract de locație (1); chiriaș. [< fr. locataire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LOCATÁR, -Ă s. m. f. cel care locuiește stabil într-un imobil; chiriaș. (< fr. locataire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LOCATÁR s. chiriaș, (prin Transilv.) salău, (înv., în Mold.) chirigiu. (~ într-o casă de locuit.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
locatár s. m., pl. locatári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LOCATÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care locuiește stabil într-o casă sau într-un apartament (în calitate de chiriaș). /<fr. locataire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink