LOCATÓR, -OÁRE, locatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care dă în locație un lucru. 2. S. n. (În sintagma) Locator radio = radiolocator. – Din lat. locator.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LOCATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care dă în locație (1) un lucru. // s.n. Locator radio = radiolocator. [< lat. locator].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LOCATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care dă în locație (1) un lucru. II. s. n. 1. ~ radio = radiolocator. 2. (tehn.) reper. (< lat., /II/ engl. locator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
locatór (persoană) s. m., pl. locatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
locatór (obiect) s. n., pl. locatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LOCATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care dă în locație, cu chirie, un lucru. /<lat. locator
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LOCATOR RÁDIO s. v. radar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
locatoáre s. f., g.-d. art. locatoárei; pl. locatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink