Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
LOCOTENÉNT, locotenenți, s. m. 1. Grad de ofițer superior sublocotenentului și inferior locotenentului-major; persoană care are acest grad. ◊ Locotenent-major = grad de ofițer superior locotenentului și inferior căpitanului; persoană care poartă acest grad. Locotenent-colonel = grad de ofițer superior mai mare decât maiorul și inferior colonelului; persoană care poartă acest grad. (Înv.); Locotenent-comandor = grad de ofițer în aviația sau marina militară, echivalent cu maiorul; persoană care purtă acest grad. 2. (Înv.) Persoană care ține locul unui demnitar. – Din it. locotenente.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LOCOTENÉNT s.m. 1. Locțiitor. ♦ Comandant ajutor al unei mari unități din armata Romei antice. 2. Grad militar imediat superior gradului de sublocotenent; ofițer care are acest grad. ◊ Locotenent-major = grad de ofițer imediat superior locotenentului; locotenent-colonel = grad de ofițer imediat superior maiorului; (în trecut) locotenent-comandor = grad de ofițer din aviație sau marină, echivalent cu acela de maior din armata de uscat; cel care purta acest grad. [Cf. it. luogotenente, fr. lieutenant, lat. locum tenens].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LOCOTENÉNT s. m. 1. locțiitor. ◊ comandant ajutor al unei mari unități din armata Romei antice. 2. grad de ofițer imediat superior celui de sublocotenent. ♦ ~ -major = grad de ofițer imediat superior locotenentului; ~ -colonel = grad de ofițer imediat superior maiorului. (< it. locotenente)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LOCOTENÉNT s. (MIL.) 1. (înv.) porucic, porușnic. 2. locotenent-colonel = (rusism înv.) podpolcovnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
locotenént s. m., pl. locotenénți; abr. lt.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LOCOTENÉNT ~ți m. Ofițer cu grad imediat superior sublocotenentului. ◊ ~ major ofițer cu grad între locotenent și căpitan. ~-colonel ofițer cu grad între maior și colonel. /<it. locotenente
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LOCOTENENT DOMNÉSC s. v. regent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
căpitán-locotenént s. m., pl. căpitáni-locotenénți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
generál-locotenént s. m., pl. generáli-locotenénți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
locotenént-colonél s. m., pl. locotenénți-colonéi; abr. lt-col.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
locotenént-comandór s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
locotenént-majór s. m., pl. locotenénți-majóri; abr. lt-maj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)