LÓCUS pl. -ci/ s. m. poziție determinată ocupată de o genă sau de alelele ei în structura cromozomului. (< lat. locus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LOCUS REGIT ACTUM (lat.) locul guvernează actul – Formulă utilizată în dreptul internațional privat. Un act se întocmește în conformitate cu legislația statului pe teritoriul căruia a fost încheiat.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
NON ERAT HIS LOCUS (lat.) aceatea nu-și aveau locul aici – Horațiu, „Ars poetica”, 19. Îndemn la evitarea digresiunilor inutile sau a cuvintelor superflue.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink