LÓITRĂ, loitre, s. f. Fiecare dintre cele două părți laterale ale căruței, constând dintr-un fel de scară, care în partea de jos se sprijină de dric, iar în partea de sus se prinde de leuci; draghină. – Din scr. lo(i)tra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LÓITRĂ s. (TEHN.) (reg.) carâmb, corlată, (Mold. și Bucov.) drabină. (~ la car.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lóitră (lóitre), s. f. – 1. (Înv.) Scară lungă și lată, scară de asalt. – 2. Partea laterală a căruței, a dricului etc. Cr., slov. lojtra, din germ. Leiter (Miklosich, Fremdw., 106; Cihac, II, 176), cf. sb. lotra, mag. lajtorja.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lóitră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. lóitrei; pl. lóitre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LÓITRĂ ~e f. Fiecare dintre cele două părți laterale, în formă de scară, ale coșului unui car. [Sil. loi-tră] /<săș. loiter, sb. lojtra
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink