LUCRĂTÚRĂ, lucrături, s. f. 1. Fel în care a fost executat un lucru făcut cu mâna; execuție. 2. Fig. (Fam.) Uneltire, intrigă (împotriva cuiva); lucrare. – Lucra + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LUCRĂTÚRĂ s. execuție. (O ~ artistică.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LUCRĂTÚRĂ s. v. complot, conjurație, con-spirație, intrigă, mașinație, uneltire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lucrătúră s. f. (sil. -cră-), g.-d. art. lucrătúrii; pl. lucrătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink