LUFÁR, lufari, s. m. Pește răpitor marin cu corpul alungit și turtit lateral, cu dinți pe ambele maxilare și cu carnea fină și gustoasă (Pomatomus saltatrix). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
lufár (lufári), s. m. – Pește (Thynnus pelamis). Ngr. λονφάρι (Scriban), cf. tc. lüfer.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lufár s. m., pl. lufári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LUFÁR ~i m. Pește marin răpitor, de talie mare, cu corp alungit și turtit lateral, apreciat pentru carnea lui. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LUFAR s.m. (Iht.) Pește marin de consum înrudit cu stavridul, având carnea albăstruie, delicată, preparat de obicei la grătar; se comercializează ca (engl.) bluefish (Pomatomus saltatrix).
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink