Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
LUMINÁRE, luminări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) lumina. 2. Fig. Instruire; educare. 3. (Înv., rar; însoțit de un adj. pos.) Luminăție. – V. lumina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LUMINÁRE s. 1. luminat. (~ unui colț întunecat.) 2. v. înseninare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lumináre s. f., g.-d. art. luminării; pl. luminări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LUMINÁ, luminez, vb. I. I. 1. Intranz. (Despre aștri sau despre alte surse de lumină) A produce, a emite, a răspândi lumină; a fi luminos, a străluci. 2. Tranz. A revărsa, a arunca lumină asupra unui lucru (pentru a fi văzut mai bine). ♦ (Despre oameni) A însoți pe cineva cu o sursă de lumină spre a-l face să vadă în întuneric, a face cuiva lumină. ◊ Expr. A lumina (cuiva) calea (sau drumul) = a călăuzi, a conduce spre țintă. 3. Refl. (Despre obiectele pe care cade lumina) A deveni luminos, a se umple de lumină, a căpăta mai multă lumină. ◊ Expr. A se lumina de ziuă = a se face ziuă. ♦ A se însenina. ◊ Expr. A se lumina a ploaie = (despre cer, văzduh) a căpăta o lumină difuză care anunță venirea ploii. II. Fig. 1. Tranz. A răspândi știința și cultura în mase; a educa, a cultiva, a instrui. ♦ Tranz. și refl. A (se) lămuri, a (se) clarifica. 2. Tranz. A călăuzi, a îndrepta, a conduce. 3. Tranz. A răspândi mulțumire, bucurie; a înveseli, a însenina. ♦ Refl. (Despre față, ochi etc.) A căpăta o expresie de mulțumire, de bucurie. 4. Intranz. (Despre o idee, o imagine etc.) A apărea, a se ivi, a se înfiripa; a se contura. – Din lumină.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LUMINÁR, luminare, s. n. (Tehn.) Corp de iluminat. – Din fr. luminaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A LUMINÁ ~éz 1. intranz. 1) (despre surse de lumină) A răspândi lumină; a arde; a luci. 2) (despre gânduri, idei) A apărea pe neașteptate în minte. 2. tranz. 1) A supune acțiunii unei surse de lumină (pentru a vedea mai bine). 2) fig. (persoane) A face să se lumineze. ◊ ~ (cuiva) calea (sau drumul) a călăuzi (pe cineva). 3) fig. A face să capete cunoștințe și/sau deprinderi într-un domeniu oarecare; a învăța; a instrui. /Din lumină
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE LUMINÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni luminos; a se umple de lumină. ◊ ~ de ziuă a se face ziuă. 2) (despre cer, timp) A deveni senin; a se însenina. ◊ ~ a ploaie a căpăta o lumină specifică care prevestește ploaia. 3) (despre față, privire) A căpăta o expresie de bucurie, exprimând destindere. 4) fig. A ajunge să înțeleagă clar; a se clarifica; a se lămuri; a se edifica. /Din lumină
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LUMINÁR s. n. corp de luminat electric. (< fr. luminaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LUMINÁ vb. 1. a arde. (Lampa ~ până târziu în camera lui.) 2. a scânteia, a sclipi, a străluci. (Candelabre ~ în salon.) 3. v. străluci. 4. a bate, a luci, a străluci. (Luna ~ peste ramuri.) 5. v. însenina. *6. (fig.) a se însenina. (S-a ~ când m-a văzut.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LUMINÁ vb. v. clarifica, descurca, desluși, elucida, explica, lămuri, limpezi, preciza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LUMINĂ VÉRDE s. v. aprobare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) lumina ≠ a (se) întuneca
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
an-lumínă s. m., pl. ani-lumină
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
luminá vb., ind. prez. 1 sg. luminéz, 3 sg. și pl. lumineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
luminár s. n., pl. lumináre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Luminárea sa s. f. art. + adj., g.-d. art. Luminării sale
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)