LUMINÍȘ, luminișuri, s. n. 1. Suprafață fără arbori în cuprinsul unei păduri; poiană, colnic. 2. Porțiune de cer senin. ♦ Pata de lumină. 3. (Rar) Lumină (I 1). – Lumină + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LUMINÍȘ s. v. poiană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
luminíș s. n., pl. luminíșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LUMINÍȘ ~uri n. 1) Teren fără arbori, acoperit cu iarbă și flori, într-o pădure; poiană; colnic. 2) Porțiune de cer senin. /lumină + suf. ~iș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink