LUMINÓS, -OÁSĂ, luminoși, -oase, adj., s. f. I. Adj. 1. Care răspândește lumină; strălucitor. 2. În care pătrunde multă lumină; plin de lumină; luminat2. 3. Fig. Fericit, senin. 4. Fig. Care călăuzește, îndrumează; demn de urmat. 5. Fig. Clar, limpede; pătrunzător. II. S. f. Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu tulpina dreaptă și cu flori albe, care crește la maginea pădurilor din regiunile de munte și de deal (Clematis recta). – Lat. luminosus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LUMINÓS adj. 1. v. strălucitor. 2. scânteietor, strălucitor, (înv. și reg.) vederos, (reg,) stelos. (Un astru ~.) 3. v. senin. 4. radios, strălucitor. (O dimineață ~oasă.) 5. v. fosforescent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Luminos ≠ întunecat, întunecos, obscur
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
luminós adj. m., pl. luminóși; f. sg. luminoásă, pl. luminoáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LUMINOÁSĂ f. pop. Plantă erbacee perenă agățătoare, cu flori albe, acoperită cu peri moi. /<lat. luminosus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LUMINÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care răspândește lumină în jur; care luminează; strălucitor; lucitor; radios. Soare ~. 2) (despre încăperi, spații închise) Care dispune de multă lumină; cu multă lumină. 3) (despre stări de spirit sau despre manifestări ale acestora) Care exprimă lumină interioară. Zâmbet ~. 4) (despre judecată, rațiune) Care vădește spirit de pătrundere în esența lucrurilor; pătrunzător. Minte ~oasă. 5) fig. Care indică calea demnă de urmat. Idei ~oase. /<lat. luminosus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LUMINOÁSĂ s. v. clocoțel, curpen.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LUMINOÁSĂ s. (BOT.; Clematis recta) (reg.) năprasnică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink