LUMINĂȚÍE, luminății, s. f. (Înv.; urmat de un adj. pos.) Termen de reverență pentru o persoană de rang înalt, mai ales pentru un domnitor; înălțime, maiestate, mărie, domnie, excelență. – Luminat2 + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
Luminățía ta (sa, voástră) s. f. art. + adj., g.-d. art. Luminățíei tále (sále, voástre)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink