Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
LÚNCĂ, lunci, s. f. 1. Șes de-a lungul unei ape curgătoare caracterizat prin soluri aluvionare și prin vegetație specifică; regiune inundabilă a unei văi. 2. Pădure formată din sălcii, răchită, anini, plopi etc. pe malurile unei ape curgătoare; zăvoi. – Din sl. lonka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LÚNCĂ s 1. (prin Bucov. și Mold.) prelucă, (Maram., Transilv., Ban. și nordul Mold.) rât. (~ unui râu.) 2. zăvoi. (~ de sălcii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lúncă (lúnci), s. f.1. Pădure pe marginea unui rîu. – 2. Teren inundabil. – Megl. loncă. Sl. ląka „mlaștină” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 358; Cihac, II, 178; Byhan 317; Densusianu, GS, VI, 362), cf. v. slov. lonka, bg. lăka „vale”, sb., cr. luka, slov. lôka. Semantismul este normal, cf. și lat. paluspădure. Pare inutilă ipoteza unui *lanka preromanic (Hubschmidt, Praeromanica, 39-49; cf. Lahovary 332). – Der. luncet, s. n. (Munt., pădure la malul rîului); luncos, adj. (se zice despre terenuri mlăștinoase, de lîngă apă). Cf. prelucă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lúncă s. f., g.-d. art. lúncii; pl. lunci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LÚNCĂ ~ci f. 1) Porțiune inundabilă de teren, situată de-a lungul unei ape curgătoare și caracterizată printr-o vegetație specifică. 2) Pădurice situată pe malul unei ape; zăvoi. /<sl. lonka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LUNCĂ, Gabi (n. 1938, Vărbilău, jud. Prahova), cântăreață română de muzică lăutărească. Stil vocal caracteristic cântecului orășenesc, cu particularități persoane (valorifică fondul de cântece din zona folclorică Prahova).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CORNU LUNCII, com. în jud. Suceava, pe rîul Moldova; 6.565 loc. (1991). Topitorie de in (Băișești).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
LUNCA 1. Com. în jud. Bihor, în SE Depr. Beiuș, pe Crișu Negru; 3.319 loc. (2000). Haltă de c. f. (în satul L.). Păstrăvărie. 2. Com. în jud. Botoșani, în Câmpia Jijiei Superioare, pe râul Sitna; 4.949 loc. (2000). Stație de c. f. (în satul Zlătunoaia). 3. Com. în jud. Mureș, situată în NV Dealurilor Mureșului; 3.017 loc. (2000). Centru de confecționare a pieselor de port popular (în satul Logig). În satul Băița a fost identificată o necropolă birituală (cu morminte de înhumație și de incinerație), datând din Hallstatt-ul târziu, în care s-au găsit vase ceramice, brățări de bronz, cercei din aur în amestec cu argint, pumnale (akinakes-uri) ș.a. Satul L. apare menționat documentar în 1319. Biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1723), în satul Băița. 4. Com. în jud. Teleorman, situată în Câmpia Boian, pe râul Sâiu; 6.831 loc. (2000). Nod rutier. Creșterea porcinelor. Până la 1 ian. 1965, satul și com. L. s-au numit Râioasa. Conac (1830), în satul L.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
LUNCA BANULUI, com. în jud. Vaslui, situată în lunca și pe terasele Prutului; 3.920 loc. (2000).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
LUNCA BRADULUI, com. în jud. Mureș, situată în depresiunea cu același nume, la poalele de N ale M-ților Gurghiu și cele de S ale M-ților Căliman, pe cursul superior al Mureșului, în defileul Toplița-Deda; 2.472 loc. (2000). Stație de c. f. (în satul L.B.). Expl. forestiere și de andezit. Prelucr. primară a lemnului.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
LUNCA CORBULUI, com. în jud. Argeș, situată în Câmpia Piteștiului, pe râul Cotmeana; 3.162 loc. (2000). Nod rutier. Popas turistic. Bisericile Sf. Maria, Sf. Nicolae și Sfinții Voievozi (sec. 18), în satul Pădureți și biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului (sec. 19), în satul Catane.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
LUNCA DE JOS, com. în jud. Harghita, situată la poalele M-ților Ciuc, în zona pasului Trotuș; 5.379 loc. (2000). Stație de c. f. (în satul L. de J.). Expl. și prelucr. lemnului (cherestea). Fabrică de panouri de lemn. Moară de apă. Centru de prelucr. artistică a lemnului. Muzeu sătesc de istorie. Piuă pentru cergi. Bisericile de lemn Schimbarea la Față (sec. 18) și Sf. Anton (sec. 20), în satul Valea Rece.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
LUNCA DE SUS, com. în jud. Harghita, situată la poalele M-ților Ciuc, pe cursul superior al râului Trotuș, în zona pasului Ghimeș; 3.630 loc. (2000). Stație de c. f. (în satul Păltiniș-Ciuc). Expl. de calcare dolomitice. Muzeu de istorie locală (în satul L. de S.).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
LUNCA ILVEI, com. în jud. Bistrița-Năsăud, pe Ilva; 3.655 loc. (2000). Stație de c. f. Expl. forestiere și de andezit. Prelucr. lemnului (cherestea). Centru de artă populară. Pod de lemn (sec. 19, refăcut în 1930). Izv. cu ape minerale.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
LUNCA MUREȘULUI, com. în jud. Alba, pe Mureș; 2.651 loc. (2000). Halte de c. f. (în satele L.M. și Gura Arieșului). Creșterea bovinelor. În satul L.M., menționat documentar în 1291, se află biserica de lemn Pogorârea Duhului Sfânt (1723, pictată în 1810).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)