Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
LUNECÁ, lúnec, vb. I. 1. Intranz. A-și pierde echilibrul, călcând pe o suprafață lucioasă; p. ext. a cădea. 2. Intranz. A se mișca, a se deplasa cu ușurință, lin, fără zgomot; a se strecura ușor. ♦ (Despre păsări) A zbura lin, cu ușurință. ♦ (Despre mâncăruri sau băuturi) A se deplasa ușor pe gât; a se înghiți ușor, a aluneca. 3. Refl. Fig. (Înv) A se lăsa ispitit, a se amăgi, a se înșela; a greși. – Lat. lubricare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LUNECÁ vb. v. aluneca.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LUNECÁ vb. v. ademeni, amăgi, greși, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, păcătui, prosti, purta, trișa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lunecá (lúnec, lunecát), vb.1. A curge, a glisa. – 2. A se scurge, a scăpa. – 3. A greși. – Var. aluneca (cu der.). Mr. alunic, arunic, megl. lurec, luricari. Lat. lūbrĭcāre (Philippide, Principii, 98; Pușcariu 997; Candrea-Dens., 1021; Pascu, I, 38; REW 5132); dar această ipoteză nu este sigură, deoarece nu s-a dat o explicație suficientă prezenței lui n. Ipoteza lui Meyer, Alb. St., IV, 36 (lat. *lūnĭcāre, de la lūna) nu apare mai convingătoare. – Der. lunecătură, s. f. (alunecare, derapare); alunecătoare, s. f. (piesă culisantă la tun); lunecos, adj. (care alunecă); lunecuș, s. n. (ghețuș).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lunecá vb., ind. prez. 1 sg. lúnec, 3 sg. și pl. lúnecă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A LUNECÁ lúnec intranz. 1) (despre corpuri) A se deplasa printr-o mișcare continuă (pe o suprafață netedă sau de-a lungul unui alt corp). 2) A se mișca lin și fără zgomot. 3) (despre persoane) A-și pierde echilibrul, călcând pe o suprafață lucioasă. 4) (despre mâncăruri sau băuturi) A trece ușor pe gât; a se înghiți ușor. /<lat. lubricare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
alúnec (sud), lúnec (nord) și lúrec (vechĭ), a v. intr. (lat. lúbrico, -áre, a face să fie alunecos, lubric). Sînt alunecos: gheața asta alunecă bine Merg fără pedecă [!] pe un loc alunecos: sania aluneca bine pe zăpadă, bucatele pe gît. Îmĭ perd [!] echilibru (și cad orĭ nu): caiĭ alunecă pe gheață. Mă strecor pintre [!] ceva: baniĭ mĭ-aŭ alunecat pintre [!] degete. Fig. Cad, greșesc, comit un delict: acest om n' a alunecat nicĭ-odată.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)