LUNGÍME, lungimi, s. f. 1. Mărime fizică fundamentală care exprimă întinderea spațială a corpurilor sau fenomenelor; distanța dintre două puncte; dimensiunea cea mai mare a unui corp sau a unei suprafețe plane dreptunghiulare. ◊ Lungime de undă = distanță care separă într-o undă două puncte succesive aliate în aceeași fază de oscilație; spațiul parcurs de undă timp de o perioadă. 2. Timp cât durează ceva; interval mare de timp; durată. 3. (Inform.; în sintagma) Lungimea cuvântului = numărul de biți care compun un cuvânt. – Lung + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LUNGÍME s. 1. mărime. (~ unui pod.) 2. distanță, întindere: (Pe o ~ de 2 km.) 3. v. durată.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lungíme s. f., g.-d. art. lungímii; pl. lungími
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LUNGÍME ~i f. 1) Dimensiunea cea mai mare a unui corp sau a unei suprafețe plane dreptunghiulare. ~ea coridorului. ◊ ~ de undă distanță dintre două puncte succesive ale unei unde aflate în aceeași fază de oscilație. 2) Înterval mare de timp; durată. [G.-D. lungimii] /lung + suf. ~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink