LUNTRIȘOÁRĂ, luntrișoare, s. f. Diminutiv al lui luntre; luntricică, luntrită. – Luntre + suf. -ișoară.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LUNTRIȘOÁRĂ s. luntricică, (reg.) luntriță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
luntrișoáră s. f., g.-d. art. luntrișoárei; pl. luntrișoáre, art. luntrișoárele
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink