LUPTĂTÓR, -OÁRE, luptători, -oare, s. m. și f. Persoană care (se) luptă; combatant, militant. ♦ (La m.) Sportiv care practică luptele (libere sau clasice). – Lupta + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LUPTĂTÓR s. (MIL.) 1. războinic, (reg.) luptaș, (înv.) boinic, războitor, săgar. (~ încercat în bătălii.) 2. v. combatant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
luptătór s. m., pl. luptătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LUPTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care luptă; om care se află în luptă; combatant. ~ pentru pace. 2) Sportiv care practică luptele (libere sau clasice). ~ de categorie grea. /a lupta + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
luptătoáre s. f., g.-d. art. luptătoárei; pl. luptătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink