Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: lustrui (verb tranzitiv) , lustruire (substantiv feminin)   
LUSTRUÍRE, lustruiri, s. f. Acțiunea de a (se) lustrui; lustruială. ♦ Spec. Operație de prelucrare fină, cu ajutorul unor abrazivi, a suprafeței unor corpuri metalice sau nemetalice, pentru a-i da un aspect lucios în vederea înfrumusețării, măririi rezistenței la coroziune și a îmbunătățirii ei. – V. lustrui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LUSTRUÍRE s. 1. fățuială, fățuire, fățuit, lustruit. (~ unei suprafețe netede.) 2. v. șlefuire. 3. lustruit, văcsuire. (~ pantofilor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lustruíre s. f., g.-d. art. lustruírii; pl. lustruíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LUSTRUÍ, lustruiesc, vb. IV. Tranz. A da lustru1 (prin frecare), a face să lucească, să sclipească suprafața unui obiect. ◊ Mașină de lustruit = mașină pentru lustruirea mecanizată a pieilor. Piatră de lustruit = piatră de fildeș, de agat sau de onix, de forma unei lopățele sau a unui pinten, prevăzută cu un mâner de lemn, care servește la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la cărți și la reviste. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) găti, a (se) ferchezui; p. ext. a (se) pune într-o lumină favorabilă; a (se) lăuda. – Lustru1 + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A LUSTRUÍ ~iésc tranz. (obiecte, suprafețe) A supune unor operații speciale (frecare, poleire, șlefuire etc.) pentru a da lustru. ~ o mobilă. /lustru + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE LUSTRUÍ mă ~iésc intranz. 1) A se găti manifestând o deosebită grijă pentru aspectul exterior. 2) fig. A-și atribui calități, merite, etalându-le; a se prezenta într-o lumină foarte favorabilă; a se lăuda. /lustru + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LUSTRUÍ vb. 1. a fățui. (A ~ un obiect.) 2. v. șlefui. 3. a face, a văcsui, (Bucov.) a puțui, (prin Transilv. și nordul Munt.) a puțului. (A ~ cuiva încălțămintea.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lustruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lustruíesc, imperf. 3 sg. lustruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lustruiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)