LUTERÁN, -Ă, luterani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de luteranism, privitor la luteranism. 2. S. m. și f. Adept al luteranismului. – Din lat. lutheranus, germ. Lutheraner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LUTERÁN, -Ă adj. Referitor la luteranism, care ține de luteranism. // s.m. și f. Adept al luteranismului. [Cf. germ. Lutheraner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LUTERÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al luteranismului. (< lat. lutheranus, germ. Lutheraner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LUTERÁN adj., s. (BIS.) evanghelic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
luterán adj. m., s. m., pl. luteráni; f. sg. luteránă, pl. luteráne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LUTERÁN1 ~ă (~i, ~e) Care ține de luteranism; propriu luteranismului. /<lat. lutheranus, germ. Lutheraner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LUTERÁN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Adept al luteranismului. /<lat. lutheranus, germ. Lutheraner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CATEHISMUL LUTERAN, prima carte de cult tipărită în limba română, în 1544, la Sibiu, sub influența Reformei. Lucrarea, din care nu s-a păstrat nici un exemplar, e atestată în socotelile orașului Sibiu și într-o scrisoare particulară din 1546.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink