LUTERANÍSM s. n. Doctrină a protestantismului german, întemeiată în sec. XVI de Martin Luther, care consideră esențială pentru mântuire credința și nu cultul religios, pe care l-a simplificat. – Din fr. luthéranisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LUTERANÍSM n. Doctrină a protestantismului german întemeiată de Martin Luther, care pune accentul pe credință și nu pe cultul religios, pe care l-a simplificat. /<fr. luthéra-nisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LUTERANÍSM s.n. Denumire generală a confesiunii religioase creștine separate de catolicism prin reformele din sec. XVI. V. protestantism. [< fr. luthéranisme, cf. Luther – reformator al bisericii creștine din Germania în sec. XVI].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LUTERANÍSM s. n. doctrină a protestantismului german, întemeiată de Martin Luther, care consideră esențială pentru „mântuire” credința și nu cultul religios, pe care l-a simplificat. (< fr. luthéranisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
luteranísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink