LUX1, lucși, s. m. Unitate de măsură a iluminării, egală cu iluminarea unei suprafețe care primește un flux luminos de un lumen, repartizat uniform pe un metru pătrat. – Din fr. lux.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LUX2, (rar) luxuri, s. n. Nivel de viață excesiv de costisitor. ♦ Fast, eleganță, somptuozitate, splendoare. ◊ Loc. adj. De lux = a) extrem de confortabil; care nu reprezintă un lucru de primă necesitate; elegant, somptuos; b) de calitate superioară, de prim rang; select; c) care are articole de calitate superioară și de rafinament. Magazin de lux. ◊ Expr. A face lux = a duce o existență fastuoasă, foarte costisitoare; spec. a se îmbrăca extrem de elegant și de costisitor. – Din fr. luxe, lat. luxus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LUX s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a iluminării, egală cu iluminarea uniformă a unei suprafețe de 1 m2 care primește un flux de 1 lumen. [< fr. lux, cf. lat. lux – lumină].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LUX s.n. Exces de cheltuieli; trai îmbelșugat și risipitor; risipă. ♦ Splendoare exterioară; fast, somptuozitate. ♦ (Fig.) Bogăție, abundență. [Cf. lat. luxus, fr. luxe].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LUX1 s. m. unitate de măsură a iluminării, egală cu iluminarea uniformă a unei suprafețe de 1 m2 care primește un flux de 1 lumen. (< fr. lux)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LUX2 s. n. 1. exces de cheltuieli; trai îmbelșugat și risipitor. ♦ de ~ = foarte elegant, de foarte bună calitate; care nu este absolut necesar. ♦ splendoare, eleganță; fast, somptuozitate. 2. (fig.) risipă, exces. (< fr. luxe, lat. luxus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LUX s. 1. v. fast. 2. bogăție, fast, pompă, splendoare, strălucire. (~ul ceremoniei.) 3. eleganță, somptuozitate. (~ul unui interior.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Lux ≠ mizerie, sărăcie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
lux (luxuri), s. n. – Fast, eleganță. Fr. luxe. – Der. luxos, adj., din fr. luxueux.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lux (fiz.) s. m., pl. lucși; simb. lx
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
lux s. n., pl. lúxuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LUX1 ~uri n. 1) Mod de viață excesiv de costisitor, caracterizat prin abundență de bunuri materiale. ◊ De ~ a) extrem de confortabil; b) elegant; somptuos. 2) fig. Lipsă de măsură; abuz. ~ de amănunte. /<fr. luxe, lat. luxus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LUX2 lucși m. Unitate de măsură a iluminării, echivalând cu iluminarea unei suprafețe care primește un flux luminos de un lumen, repartizat uniform pe un metru pătrat. /<fr. lux
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FIAT LUX! (lat.) să se facă lumină! – „Geneza”, I, 3. Căpătând un sens profan, aceste cuvinte au devenit deviza rațiunii care luminează, alungând întunericul ignoranței.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink