Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
LÂNGOÁRE s. f. v. lingoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LÂNGOÁRE s. v. afecțiune, boală, maladie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lângoáre s. f., pl. lângóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MINTA LÂNGÓRII s. v. izma broaștei, menta broaștei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lîngoáre (lângóri), s. f.1. Boală, suferință. – 2. Tifos, febră tifoidă. – Var. lingoare, lungoare. Mr. lîngoare, lungoare, megl. lăngoare. Lat. languōrem (Pușcariu 980; Candrea-Dens., 1001; REW 4891; DAR), păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 169). Pentru semantism, cf. Șeineanu, Semasiol., 189. Este cuvînt comun (ALR, I, 111); var. se explică prin încrucișare cu lingere sau cu lung. Cf. și lînced.Der. lînguros, adj. (bolnăvicios, slab), dublet al neol. languros, adj. (galeș), din fr. langoureux. Lînji, vb. (a lîncezi), cuvînt rar, pe care Pușcariu 982 îl crede der. de la un lat. *languῑre, pare să rezulte dintr-o confuzie cu tînji. Lungurică, s. f. (plantă, Galeopsis Tetrahit), stă în loc de *lîngurică (Tiktin).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)