LĂCOMÍE, lăcomii, s. f. Poftă pe care o are cineva de a mânca sau de a bea mult; fig. dorință necumpătată de câștig, de avere etc.; aviditate. ◊ Loc. adv. Cu lăcomie = lacom. – Lacom + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LĂCOMÍE s. 1. nesaț, (livr.) insațiabilitate, voracitate, (rar) nesațiabilitate, (pop.) saț, (înv.) poftă. (~la mâncare.) 2. aviditate, nesaț, poftă. (Privea cu ~ la ...) 3. (livr.) cupiditate, rapacitate, voracitate. (~ pusă în slujba îmbogățirii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lăcomíe s. f., art. lăcomía, g.-d. art. lăcomíei; pl. lăcomíi, art. lăcomíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LĂCOMÍE ~i f. Caracter lacom; aviditate; cupiditate. ◊ Cu ~ lacom. ~a pierde (sau strică) omenia tendința de acaparare dăunează bunelor relații dintre oameni. [G.-D. lăcomiei] /lacom + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink