Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
LĂFĂÍRE, lăfăiri, s. f. Faptul de a se lăfăi. – V. lăfăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LĂFĂÍRE s. huzur.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lăfăíre s. f., g.-d. art. lăfăírii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LĂFĂÍ, lăfăiesc, vb. IV. Refl. 1. A sta comod pe ceva sau undeva, întinzându-și corpul în voie. 2. A trăi comod, în belșug; a huzuri, a se desfăta. [Prez. ind. și: lắfăi] – Din magh. leffenni „a bălăbăni, a atârna”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE LĂFĂÍ mă ~iésc intranz. 1) A sta comod, întinzându-și corpul în voie. 2) A trăi din belșug și fără griji; a huzuri. /<ung. leffenni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LĂFĂÍ vb. 1. a se răsfăța, (înv. și reg.) a se proslăvi. (Se ~ pe cuptor.) 2. v. huzuri.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lăfăí vb., ind. prez. 1 sg. lăfăiésc/lăfăi, imperf. 3 sg. lăfăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lăfăiáscă/lăfăie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink