LĂIBĂRÁC, lăibărace, s. n. (Reg.) Laibăr. – Laibăr + suf. -ac.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LĂIBĂRÁC s. v. laibăr, mintean, surtuc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lăibărác s. n., pl. lăibăráce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink