LĂICÉR, lăicere, s. n. (Reg.) Covor țărănesc de lână care se așterne pe jos sau cu care se împodobesc la țară lavițele și pereții. [Pr.: lă-i-. – Var.: lăvicér s. n.] – La(v)iță + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LĂICÉR s. v. cergă, covor, cuvertură, învelitoare, pătură, scoarță, velință.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lăicér s. n., (sil. lă-i-)/lăvicér pl. lăicére/ lăvicére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LĂICÉR ~e n. Covor țărănesc de lână, lung și îngust, țesut, de obicei, în dungi, care se așterne pe jos sau se pune pe pereți. [Var. lavicer] /la [v]iță + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink