LĂIÉȚ, -IÁȚĂ, lăieți, -e, s. m. și f., adj. (Țigan sau țigancă) care face parte dintr-o laie; p. ext. (om) cu înfățișare neîngrijită, cu părul lung și nepieptănat. – Laie + suf. -eț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LĂIÉȚ adj. (rar) laieș. (Nomad ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lăiéț s. m., adj. m., pl. lăiéți; f. sg. lăiáță, g.-d. art. lăiéței, pl. lăiéțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LĂIÉȚ ~i m. înv. 1) Bărbat care face parte dintr-o laie de țigani nomazi. 2) fig. Persoană cu o înfățișare neîngrijită. /laie + suf. ~eț
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink