LĂNȚIȘÓR, lănțișoare, s. n. Diminutiv al lui lanț; lanț mic de metal prețios, servind ca podoabă; lanțug, lănțuș, lănțușor. ♦ Lucrătură sau împletitură cu un singur fir, făcută cu acul sau cu croșeta, care are forma unui lanț mic. – Lanț + suf. -ișor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LĂNȚIȘÓR s. (reg.) lanțug, lănțuș, lănțușel, lănțușor. (Un ~ de aur.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lănțișór s. n., pl. lănțișoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LĂNȚIȘÓR ~oáre n. Lanț mic din metal prețios, folosit ca podoabă. /lanț + suf. ~ișor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink