LĂÓR s. n. Firele de cânepă sau de in care rezultă după melițare și din care se extrage fuiorul. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
lăór (-ri), s. m. – Fuior de in sau de cînepă. – Var. lior. Origine îndoielnică. După Tiktin și Scriban din lat. liber (bot.), tratat ca febris › fior, cf. REW 5011.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lăór s. n., pl. lăóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink