LĂTRĂTÓR, -OÁRE, lătrători, -oare, adj. (Rar; despre câini) Care latră. ♦ Fig. (Despre felul de a vorbi al cuiva) Asemănător cu un lătrat. ♦ (Substantivat, m.) Câine. – Lătra + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LĂTRĂTÓR s. v. câine.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lătrătór adj. m., s. m. (sil. -tră-), pl. lătrătóri; f. sg. și pl. lătrătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LĂTRĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre câini) Care latră mult. 2) fig. (despre voce) Care este asemănător cu lătratul unui câine. /a lătra + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink