LĂUTÚRĂ, lăuturi, s. f. (Reg.) Lăut, lăutoare. [Pr.: lă-u-] – Lăut + suf. -ură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
lăutúră s. f. (sil. lă-u-), g.-d. art. lăutúrii; pl. lăutúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink