LĂUTĂRÉSC, -EÁSCĂ, lăutărești, adj. Caracteristic lăutarilor, de lăutar. [Pr.: lă-u-] – Lăutar + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
lăutărésc adj. m. (sil. lă-u-), f. lăutăreáscă; pl. m. și f. lăutăréști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LĂUTĂRÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de lăutari; propriu lăutarilor. /lăutar + suf. ~esc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
lăutăreásca s. f. art. (sil. lă-u-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink