LĂȚÍME, lățimi, s. f. Însușirea de a fi lat; cea mai mică dintre cele două dimensiuni liniare ale unei suprafețe plane dreptunghiulare; întindere opusă lungimii. ♦ Dimensiunea mijlocie a unui corp paralelipipedic. – Lat + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LĂȚÍME s. 1. lărgime, (rar) larg. (~ unui obiect.) 2. lat. (O ~ de o palmă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Lățime ≠ îngustime
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
lățíme s. f., g.-d. art. lățímii; pl. lățími
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LĂȚÍME ~i f. 1) Însușirea unui obiect de a fi lat. 2) Cea mai mică dintre cele două dimensiuni liniare ale unei suprafețe plane. [G.-D. lățimii] /lat + suf. ~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink