Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: mânia (verb tranzitiv) , mâniere (substantiv feminin)   
mâniére s.f. (înv.) pedeapsă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
MÂNIÁ, mấnii, vb. I. Refl. A se lăsa ori a fi cuprins de mânie (1), a se supăra foarte tare, a-și ieși din fire, a se înfuria. ◊ Tranz. Cele auzite l-au mâniat. [Pr.: -ni-a-] – Din mânie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MÂNIÁ mânii tranz. A face să se mânie. [Sil. -ni-a] /Din mânie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE MÂNIÁ mă mânii intranz. 1) A fi cuprins de mânie. 2) A-și manifesta nemulțumirea (față de cineva sau de ceva) printr-o atitudine ostilă; a se supăra. [Sil. -ni-a] /Din mânie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MÂNIÁ vb. v. înfuria.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A se mânia ≠ a se dezmânia
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
mâniá vb. (sil. -ni-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. mânii, 3 sg. și pl. mânie (sil. -ni-e), 1 pl. mâniém; ger. mâniínd (sil. -ni-ind)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)