Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: măcăi (verb) , măcăire (substantiv feminin)   
MĂCĂÍRE, măcăiri, Acțiunea de a măcăi și rezultatul ei. – V. măcăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂCĂÍRE s. v. măcăit, măcăitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
măcăíre s. f., g.-d. art. măcăírii; pl. măcăíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MĂCĂÍ, pers. 3 mắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A scoate strigătul caracteristic speciei; a face mac-mac; a măcăni. – Mac1 + suf. -ăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MĂCĂÍ pers. 3 măcăie intranz. (despre rațe) A scoate sunete caracteristice speciei; a face „mac-mac”. /mac + suf. ~ăi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MĂCĂÍ vb. (rar) a hăcăi, (reg.) a măcăli, a măcăni, a mărțăi, a ocăi. (Rațele ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂCĂÍ vb. v. ocăcăi, orăcăi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
măcăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. măcăie; imperf. 3 sg. măcăiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2017 DEX online (http://dexonline.ro)