Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: măiestri (verb tranzitiv) , măiestrit (adjectiv)   
MĂIESTRÍT, Ă, măiestriți, -te, adj. 1. Lucrat cu măiestrie (1), cu meșteșug, cu artă; p. ext. frumos, minunat, desăvârșit. 2. măiestru (1). [Pr.: mă-ies-] – V. Măiestri.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂIESTRÍT adj. v. artistic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂIESTRÍT adj. v. dotat, înzestrat, talentat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂIESTRÍ, măiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A executa ceva cu (mare) îndemânare, cu artă. [Pr.: mă-ies-] – Din Măiestru.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MĂIESTRÍ ~ésc tranz. A face cu îndemânare și pricepere de maiestru; a meșteri; a meșteșugi. [Sil. mă-ies-] /Din măiestru
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MĂIESTRÍ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
măiestrí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măiestrésc, imperf. 3 sg. măiestreá; conj. prez. 3 sg. și pl. măiestreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)