Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
MĂIÉSTRU, MĂIÁSTRĂ, măieștri, măiestre, adj. 1. (Despre oameni) Iscusit, abil, ingenios. ♦ Măiestrit (1). 2. (În basme) Înzestrat cu puteri magice; care demonstrează putere magică; (despre lucruri) efectuat prin puteri magice. Pasăre măiastră = pasăre din basme, înzestrată cu însușiri supranaturale. ♦ P. ext. Ca din basme; minunat; fermecat. [Pr.: mă-ies-] – Lat. magister.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂIÉSTRU adj. v. artistic, iscusit, măiestrit, meșteșugit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
măiéstru adj. m., pl. măiéștri; f. sg. măiástră, pl. măiéstre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MĂIÉSTRU măiástră (măiéștri, măiéstre) 1) (despre persoane) Care face totul cu ușurință și cu pricepere; iscusit. 2) (despre lucruri, obiecte) Care este executat cu măiestrie. 3) (în basme) Care este înzestrat cu însușiri supranaturale. [Sil. mă-ies-] /<lat. magister
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)