Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
MĂRÁR s. m. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze filiforme și cu flori galbene, întrebuințată drept condiment (Anethum graveolens).Expr. A se băga în vorbă ca mărarul în ciorbă sau (rar) a se amesteca ca mărarul în bucate = a participa nepoftit la o discuție. – Cf. alb. mëraj, ngr. márathron.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRÁR m. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată, cu frunze mărunte și cu flori galbene-verzui, folosită drept condiment. /Cuv. autoht.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
mărár s. m. – Plantă (Anethum graveolens). Legat. de gr. μάραθρον, dar der. e obscură. Der. directă din gr. (Thumb 15; Philippide, Principii, 107; Philippide, II, 744; Pascu, II, 60; Diculescu, Elementele, 460) e puțin probabilă. Poate din ngr. μαράθριον (Berneker, II, 73; Philippide, II, 647), cf. alb. marai, mërajë, sb., cr. morac. Cf. molotru.Der. mărăraș, s. m. (plantă, Phellandrium aquaticum).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mărár s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MĂRARUL-BROÁȘTEI s. v. romaniță neade-vărată, romaniță nemirositoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂRARUL-CÁLULUI s. v. ciuin, odagaci, săpunariță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂRARUL-CÂMPULUI s. v. nemțișor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)