Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: mare (apă) (substantiv feminin) , mări (verb tranzitiv)   
MĂRÍ1, măresc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A crește sau a face să crească în dimensiuni, în număr, în cantitate etc.; a spori sau a face să sporească, a (se) înmulți. ♦ Refl. A crește în vârstă, a se face mai mare. 2. Tranz. A crește, a ridica (valoarea, prețul). 3. Tranz. și refl. A (se) intensifica, a (se) dezvolta. 4. Tranz. și refl. A (se) prelungi în timp. 5. Tranz. A da cinstea, considerația cuvenită; a stima, a prețui, a slăvi, a preamări pe cineva sau ceva. 6. Refl. (Înv. și pop.) A se îngâmfa, a se făli, a se mândri. – Din mare1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRÍ2 interj. v. măre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRÍ vb. 1. v. crește. 2. v. extinde. 3. a (se) extinde, a (se) întinde, a (se) lărgi, a (se) lăți. (Și-a ~ stăpânirea peste ...) 4. v. dilata. 5. v. holba. 6. a crește, a se ridica, a se umfla. (Apele s-au ~ în matca lor.) 7. a multiplica, a spori, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 8. v. înmulți. 9. a crește, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (Au ~ fondul de rulment.) 10. a rotunji, a spori. (Și-a ~ averea.) 11. a crește, a se înmulți, a se ridica, a spori, a se urca, (înv.) a prisosi, a se mulți, a se umnoji. (S-a ~ numărul participanților.) 12. v. majora. 13. v. amplifica. 14. a crește, a se ridica, a se sui, a se urca. (I s-a ~ temperatura.) 15. v. lungi. 16. v. intensifica. 17. a crește, a (se) ridica, a spori. (S-a ~ nivelul de trai.) 18. v. adânci. 19. v. glorifica. 20. v. preamări.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂRÍ vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, semeți.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mări v. măre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărésc, imperf. 3 sg. măreá; conj. prez. 3 sg. și pl. măreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÁRE2, mări, s. f. Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare, adânci și sărate, de pe suprafața Pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o strâmtoare; parte a oceanului de lângă țărm; p. ext. ocean. ◊ Expr. Marea cu sarea = mult, totul; imposibilul. A vântura mări și țări = a călători mult. A încerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă șansele de reușită sunt minime. Peste (nouă) mări și (nouă) țări = foarte departe. ♦ Fig. Suprafață vastă; întindere mare; imensitate. ♦ Fig. Mulțime (nesfârșită), cantitate foarte mare. – Lat. mare, -is.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MĂRÍ ~ésc tranz. 1) A face să se mărească. 2) (persoane) A ridica în slăvi; a glorifica; a proslăvi; a elogia; a exalta; a cânta. /Din mare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE MĂRÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni mai mare; a crește sub aspect cantitativ și/sau calitativ; a spori; a majora. 2) (despre procese, fenomene) A crește în intensitate; a deveni mai puternic; a se amplifica; a se intensifica; a se înteți. 3) pop. A se ține mândru; a se fuduli; a se mândri; a se făli. /Din mare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MÁRE2 mări f. 1) Spațiu întins de apă stătătoare, sărată, situată între continente sau în interiorul lor. ~ea Mediterană. ~ea Caspică. ◊ A făgădui (a promite, a cere) ~ea cu sarea a făgădui (a promite, a cere) imposibilul. A încerca ~ea cu degetul a întreprinde ceva fără șanse de succes. A vântura mări și țări a călători foarte mult. 2) fig. Întindere mare; vastitate. O ~ de grâne. 3) Mulțime sau cantitate foarte mare. O ~ de flori. [G.-D. mării] /<lat. mare, ~is
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ac-de-máre (pește) s. n., pl. áce-de-máre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
anemónă-de-máre (animal) s. f., g.-d. art. anemónei-de-máre; pl. anemóne-de-máre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
bou-de-máre (pește) s. m., art. bóul-de-máre; pl. boi-de-máre, art. bóii-de-máre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
iárbă-de-máre (plantă) s. f., g.-d. art. iérbii-de-máre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ANEMONĂ-DE-MÁRE s. v. actinie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ARICI-DE-MÁRE s. (ZOOL.: Echinoidea) echinidă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CAL-DE-MÁRE s. v. morsă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CARABAȘ-DE-MÁRE s. v. martin-mare, pescar-de-mare, pescar-mare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CARAS-DE-MÁRE s. v. sparos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CĂȚEL-DE-MÁRE s. v. corosbină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COARNE-DE-MÁRE s. pl. v. roșcovă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CORB-DE-MÁRE s. v. cormoran.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CULIC-DE-MÁRE s. v. scoicar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GAROFIȚĂ DE MÁRE s. v. sică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GĂINĂ-DE-MÁRE s. v. bibilică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
HOȚ DE MÁRE s. v. corsar, pirat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LEU-DE-MÁRE s. (ZOOL.; Otaria byronia) otarie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MÁRE s. 1. (GEOGR.) (înv.) genune, noian. (S-a scufundat în ~.) 2. (GEOGR.) apă. (Până în Grecia a călătorit pe ~.) 3. (JUR.) mare deschisă = mare liberă; mare internă v. mare închisă; mare închisă = mare internă; mare liberă v. mare deschisă. 4. (GEOL.) mare de pietre = câmp de pietre.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MÁRE s. v. apă, duium, grămadă, mulțime, ocean, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NUCĂ DE MÁRE s. v. nucșoară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PORUMBEL-DE-MÁRE s. v. martin, pescar râzător, pescăruș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RÂNDUNICĂ-DE-MÁRE s. v. chirighiță, pescăruș, râbar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCOICĂ DE MÁRE s. v. stridie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SPUMĂ-DE-MÁRE s. v. magnezit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘOARECE-DE-MÁRE s. v. limbă-de-mare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TÂLHAR DE MÁRE s. v. corsar, pirat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TRANDAFIR-DE-MÁRE s. v. actinie, anemonă-de-mare, dedițel-de-mare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TRIFOI-MÁRE s. v. sulfină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚARCĂ-DE-MÁRE s. v. scoicar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚIPAR-DE-MÁRE s. v. știucă-de-mare, zărgan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VACĂ-DE-MÁRE s. v. morsă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VIȚEL-DE-MÁRE s. v. focă, morsă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) mări ≠ a (se) micșora, a (se) reduce
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A mări ≠ a (se) împuțina, a denigra, a diminua
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
máre (mắri), s. f. – Întindere mare de apă sărată. – Mr. amare, megl. mari, istr. mǫre. Lat. mare (Pușcariu 1026; Candrea-Dens., 1047; REW 5349), cf. it. mare, fr. mer, prov., cat., sp., port. mar. Pentru expresia a făgădui marea cu sarea, cf. Pușcariu, Études linguistique roum., Cluj 1937 și, împotrivă Spitzer, BL, V, 190 și VI, 238.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ac-de-máre s. n., pl. áce-de-máre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
anemónă-de-máre s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aríci-de-máre s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
áță-de-máre s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bóu-de-máre s. m., pl. bói-de-máre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
buréte de máre s. m. + prep. + s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cal-de-máre s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
castravéte-de-máre s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
călúț-de-máre s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cățél-de-máre s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
corb-de-máre s. m., pl. corbi-de-máre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crin-de-máre (zool.) s. m., pl. crini-de-máre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cuțít-de-máre (zool.) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dedițél-de-máre s. m., pl. dedițéi-de-máre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
drác-de-máre s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
găínă-de-máre (bibilică) s. f., pl. găíni-de-máre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
iárbă-de-máre s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
iépure-de-máre s. m. (sil. ie-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
léu-de-máre s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
límbă-de-máre (zool.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
lup-de-máre (focă, marinar) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
máre s. f., g.-d. art. mării; pl. mări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
péște-de-máre (calcan) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pisícă-de-máre s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
porc-de-máre s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
rândunícă-de-mare s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
scórpie-de-máre s. f. (sil. -pi-e)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
spúmă-de-máre s. f., art. spúma-de-máre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
stea-de-máre s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
șoárece-de-máre (pește) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
știúcă-de-máre s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
trandafír-de-máre s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
urs-de-máre s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
urzícă-de-máre s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
vácă-de-máre s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
vúlpe-de-máre s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ANTE MARE, UNDAE (lat.) valurile înaintea mării – Cauza premerge efectul.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CANALUL DUNĂRE-MAREA NEAGRĂ, cale navigabilă în SE României care unește fl. Dunărea cu Marea Neagră, scurtînd drumul navelor spre Constanța cu c. 400 km și asigurînd irigarea a peste 200.000 de ha teren. Proiecte de realizare a unui asemenea canal datează de la mijlocul sec. 19. Lucrările au început în 1949, acestea constituind un mijloc de exterminare a deținuților politici care au fost folosiți ca principală forță de muncă. Sistate în 1955, lucrările au fost reluate în 1975, după un alt proiect. Canalul, dat în folosință la 26 mai 1984, străbate Pod. Dobrogei de Sud de la V la E, fiind axat în mare parte pe fosta vale Carasu. Porturi: Cernavodă, Medgidia, Basarabi, Agigea. Lungime totală: 64,2 km; lățime la bază: 70 m, la suprafață 110-140 m; adîncimea: 7 m; pescaj maxim admis: 5,5 m. La capete, canalul este prevăzut cu ecluze (Cernavodă și Agigea), fiecare avînd două incinte care asigură navigația în ambele sensuri; este traversat de șapte poduri (trei rutiere, trei feroviare și unul mixt). Volumul de trafic pe care îl poate prelua anual este de c. 75 mil. t mărfuri, asigurîndu-se trecerea navelor fluviale și a celor maritime de dimensiuni mici. Constituie o importantă cale navigabilă europeană, permițînd o legătură mai directă între Marea Neagră și Marea Nordului, prin Canalul Rin-Main-Dunăre, precum și cu Marea Baltică prin Canalul Oder-Elba. O derivație, Poarta Albă-Năvodari-Midia, în lungime de 26,6 km (ad.: 5,5 m) a fost construit în 1984-1987.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CARAIBILOR, MAREA ~, mare a Oc. Atlantic mărginită la V și S de America Centrală și N Americii de Sud, iar la N și E de lanțul ins. Antile, unite cu G. Mexic prin str. Yucatán; 2,78 mii km2. Ad. max.: 7.238 m; ad. med.: 2.491 m. Salinitate medie: 36‰. Pr. ins.: Cuba, Haiti, Jamaica, Poerto Rico. Pr. porturi: Maracaibo (Venezuela), Cartagena (Columbia), Colón (Panamá), Santiago de Cuba (Cuba). Se mai numește și Marea Antilelor.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CASPICĂ, Marea ~, cel mai întins lac sărat de pe glob, situat la limita dintre Europa și Asia, între Azerbaidjan, Rusia, Turkmenia și Iran; 376 mii km2. Ad. max.: 1.025 m. Ad. medie: 184 m. Din 1929 pînă în 1960, nivelul său a scăzut cu 2 m; el este cu 27,9 m sub nivelul Oceanului Planetar. Salinitatea variază de la 1-2‰ în N, la 300‰ în G. Kara-Bogaz Gol. În M.C. se varsă fl. Volga, Ural, Terek, Emba, Kuta ș.a. Pescuit de sturioni. Zăcăminte de petrol. Navigație. Porturi pr.: Baku, Astrahan, Bandar e Anzali.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CORALILOR, Marea ~ (CORAL SEA), mare în bazinul Oc. Pacific, între coasta NE a Australiei, ins. Noua Guinee, Arh. Louisiade, Solomon, Noile Hebride și ins. Noua Caledonie; 4,1 mii km2. Ad. medie: 2.394 m; ad. max.: 9.174 m. Temp. apei: 19-28ºC. Salinitate medie: 34,5-35,5‰. Numeroase recife și ins. coraligene. Navigație dificilă. Porturi pr.: Port Moresby (Papua-Noua Guinee), Nouméa (Noua Caledonie). Teatrul unor mari bătălii între forțele aeronavale nord-americane și japoneze (mai 1942).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
KARA, Marea ~, mare în S Oc. Înghețat, între țărmul Asiei și ins. Novaia Zemlea, Franz Joseph și Severnaia Zemlea, 883 mii km2. Ad. medie: 118 m; ad. max. 620 m. Comunică cu M. Barents prin str. Kara, iar cu M. Laptev prin str. Vilkițki. Țărmuri joase cu golfuri și estuare. Acoperită cu ghețuri. În ea se varsă Obi și Enisei. Port pr.: Dikson.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
POPOARELE MĂRII, denumire generică dată unor populații, indo-europene, cu care Egiptul a intrat în conflcit (sec. 14-13 î. Hr.). Înfrânte decisiv de Ramses III (1198-1166 î. Hr.) au fost silite să se așeze în tabere militare, fiind folosite ca mercenari de armata egipteană.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
FRUCTE DE MARE s.n. pl. În gastronomie, ansamblu de animale marine mici – scoici, stridii, crevete, langustine, crabi – servite pe gheață, sub formă de cocteil sau folosite ca ingrediente în preparate specifice.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink
LIMBĂ-DE-MARE, limbi-de-mare, s.f. Pește plat din fam. soleidae, cu corp alungit, bot rotunjit în formă de cioc, ochii asezați pe partea dreaptă, de aprox. 60 cm lungime, prezent pe toate țărmurile Europei occidentale, în mările nordice și în Marea Mediterană, foarte apreciat ca pește de consum (Solea solea); varietatea din Marea Neagră (Solea nasuta) este mult mai mică.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink
VULPE DE MARE s.f. (Iht.) În general, pește cartilaginos din ordinul rechinilor batoizi (plați), fam. rajidae (batoizi propriu-ziși), cu corp romboidal și înotătoare dezvoltate ca niște aripi imense, prezent în lungul tuturor țărmurilor europene. Există nenumărate specii, precum cea din Marea Nordului (Raja batis) de 1 m lungime și 30 kg greutate, unele fiind uriașe, precum vatosul (Raja clavata) ce poate ajunge la 3-4 m lungime și 2-3 m lățime și o greutate de 200 kg. De la anumite specii de rajidae se consumă înotătoarele pectorale (comercializate ca aripi de vulpe), considerate delicatese, fiind asemănătoare la gust cu carnea de crab.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)