Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: mărit (adjectiv) , mărita (verb tranzitiv)   
MĂRITÁ, mărít, vb.I 1. Refl. (Despre femei) A se căsători. ♦ Tranz. A da o fată în căsătorie. ◊ Compus: (Bot.) mărită-mă-mamă = ruji galbene. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva. – Lat. maritare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRITÁ vb. a (se) căsători. (Ea s-a ~ de tânără.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
măritá vb., ind. prez. 1 sg. mărít, 3 sg. și pl. mărítă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MĂRÍT1, măriți, s. m. (Înv. și reg.) Soț; mire. – Lat. maritus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRÍT2 s. n. (Pop.) Măritat1. ◊ Loc. adj. De mărit = (despre fete) bună de măritat. ◊ Expr. A-și face de mărit = a face vrăji pentru a se mărita. – Din mărita (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRÍT3 s. n. Faptul de a (se) mări1; mărire. – V. mări.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRÍT4, -Ă, măriți, -te, adj. 1. Devenit mai mare1; crescut. ♦ (Despre ochi) Care este larg deschis; lărgit. 2. Slăvit, măreț, înălțat, glorios; cinstit. ♦ Vestit, celebru, ilustru, nobil. – V. mări.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MĂRITÁ mărít tranz. 1) (fete, femei) A face să se mărite; a da în căsătorie; a căsători. 2) fig. (lucruri puțin trebuincioase) A vinde, mai ales cu un preț de nimic. /<lat. maritare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE MĂRITÁ mă mărít intranz. (despre fete, femei) A se uni prin căsătorie; a se căsători. /<lat. maritare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MĂRÍT adj. 1. v. extins. 2. v. dilatat. 3. v. holbat. 4. v. sporit. 5. rotunjit, sporit. (Avere ~.) 6. v. majorat. 7. v. amplificat. 8. v. preamărit. 9. v. glorios. 10. v. înălțat. 11. lăudat, preaînălțat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~e Doamne!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂRÍT adj. v. ales, aristocrat, aristocratic, bun, celebru, distins, faimos, ilustru, înalt, mare, nobil, renumit, reputat, vestit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂRÍT s. v. bărbat, căsătorie, ginere, măritat, măritiș, mire, soț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂRITĂ-MĂ-MÁMĂ s. (BOT.; Rudbeckia laciniata) (reg.) ruji-galbene (pl.).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Mărit ≠ micșorat, redus
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
mărít (măríți), s. m. – Soț, bărbat. Mr. mărit. Lat. marῑtus (Candrea-Dens., 1050). Sec. XVI, înv., pare să se fi conservat în expresia de mărit „de măritat” (Tiktin crede că este un postverbal de la a mărita). – Der. mărita, vb. (a (se) căsători o fată), mr. marit, mărtare, megl. marit, măritari, istr. marit, din lat. marῑtāre (Pușcariu 1032; Candrea-Dens., 1051; REW 5361), cf. alb. marton, it. maritare, fr. marier, prov., cat., sp., port. maridar (e cuvînt de uz general, cf. ALR, I, 250); măritiș, s. n. (căsătorie). Der. neol. marital, adj., din fr. marital; maritalmente, adv., din fr. maritalement.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mărít (mire) s. m., pl. măríți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mărít (măritat, mărire) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mărítă-mă-mámă (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)