Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: mărita (verb tranzitiv) , măritat (adjectiv)   
MĂRITÁT1 s. n. Faptul de a (se) mărita; măritiș, măritare, mărit2. ◊ Loc. adj. De măritat = (despre o fată) de vârstă potrivită pentru căsătorie; nubilă. – V. mărita.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRITÁT2, -Ă, măritați, -te, adj. (Despre femei) Căsătorită. ♦ (Reg.; despre bărbați) Care se stabilește prin căsătorie în casa soției. – V. mărita.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRITÁT s. v. măritiș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
măritát s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MĂRITÁ, mărít, vb.I 1. Refl. (Despre femei) A se căsători. ♦ Tranz. A da o fată în căsătorie. ◊ Compus: (Bot.) mărită-mă-mamă = ruji galbene. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva. – Lat. maritare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MĂRITÁ mărít tranz. 1) (fete, femei) A face să se mărite; a da în căsătorie; a căsători. 2) fig. (lucruri puțin trebuincioase) A vinde, mai ales cu un preț de nimic. /<lat. maritare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE MĂRITÁ mă mărít intranz. (despre fete, femei) A se uni prin căsătorie; a se căsători. /<lat. maritare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MĂRITÁ vb. a (se) căsători. (Ea s-a ~ de tânără.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂRITĂ-MĂ-MÁMĂ s. (BOT.; Rudbeckia laciniata) (reg.) ruji-galbene (pl.).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
măritá vb., ind. prez. 1 sg. mărít, 3 sg. și pl. mărítă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mărítă-mă-mámă (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)