Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
MĂRTURISITÓR, mărturisitori, s. m. (Înv.) Persoană care arată, susține, probează ceva; spec. persoană care depune o mărturie în fața unei instanțe; martor. ♦ (Adjectival) Doveditor, probant. ♦ Duhovnic, confesor. – Mărturisi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRTURISITÓR adj. v. doveditor, justificativ, justificator, probator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂRTURISITÓR s. v. confesor, duhovnic, martir, martor, mucenic, predicator, propagator, propovăduitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mărturisitór adj. m., s. m., pl. mărturisitóri; f. sg. și pl. mărturisitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)