Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: măscări (verb tranzitiv) , măscărit (adjectiv)   
măscărít s.n. (înv.) impozit pentru o căruță de pește.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
MĂSCĂRÍ, măscăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A certa, a ocărî, folosind vorbe urâte; a batjocori. ♦ Fig. A injosi, a pângări o idee, un sentiment. – Din mascara.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MĂSCĂRÍ ~ésc tranz. reg. 1) A face să se măscărească; a murdări. 2) A trata cu măscări; a vorbi de rău; a huli; a ponegri; a batjocori; a denigra; a defăima; a calomnia; a cleveti; a bârfi; a blama. /Din mascara
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE MĂSCĂRÍ mă ~ésc intranz. reg. A deveni murdar; a se umple de murdărie; a se murdări. /Din mascara
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MĂSCĂRÍ vb. v. batjocori, bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, drăcui, înjura, masca, ocărî, ponegri, ridiculiza, zeflemisi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
măscărí s.f. pl. (pop.) vorbe sau fapte necuviincioase, nerușinate, obscene, pornografice.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
măscărí2 vb. IV (reg.) a se surpa.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
măscărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măscărésc, imperf. 3 sg. măscăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. măscăreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)