Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
MĂTĂCÍNĂ, mătăcine, s. f. Numele a două plante erbacee aromatice: a) plantă meliferă, originară din Siberia, cu frunze lanceolate și cu flori albastre sau albe, cultivată ca plantă ornamentală și pentru florile ei bogate în nectar (Dracocephalum moldavica); b) roiniță2. [Var.: mătăciúne s. f.] – Din bg. maticina, scr. matočina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂTĂCÍNĂ, mătăcini, s. f. (Bot.) Roiniță. – Bg., sb. matičina.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
MĂTĂCÍNĂ s. (BOT.; Dracocephalum moldavica) (rar) melisă, (reg.) roiniță, bosioc-de-munte, busuiocul-stupului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂTĂCÍNĂ s. v. melisă, roiniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mătăcínă (mătăcíni), Melisă, roiniță (Melissa officinalis). – Var. (Mold.) mătăciune. Bg. matečina, matičina, din sl. matica „regina albinelor” (Cihac, 182; Tiktin; Conev 44).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mătăcínă / mătăciúne s.f., g.-d. art. mătăcínei / mătăciúnii; pl. mătăcíne / mătăciúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)