Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: mătase (g.-d. -ăsi) (substantiv feminin) , mătăsi   
mătăsí, mătăsésc, vb. IV (reg.) 1. a coase, a broda cu mătase. 2. a da porumbului mătasea.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
MĂTÁSE, (1) mătăsuri, s. f. 1. Fibră textilă naturală de borangic prelucrat. ♦ Fibră textilă vegetală sau sintetică fabricată prin diverse procedee chimice și având proprietăți asemănătoare cu cele ale firului de borangic. ♦ Țesătură fină, cu desime mare și greutate mică, executată din astfel de fibre; (la pl.) varietăți de țesături din aceste fibre. ◊ Loc. adj. De mătase = mătăsos, lucios, moale. ◊ Expr. Crescut în mătase = crescut în avuție, în belșug; răsfățat, cocoloșit. ♦ Ață de mătase (1). 2. (Bot.; cu sens colectiv) Fire subțiri, cafenii-gălbui, care învelesc știuletele porumbului și care ies din pănuși în formă de smoc. 3. Compuse: (Bot.) mătasea-broaștei = denumire dată unor alge verzi, filamentoase, care formează mase plutitoare la suprafața apelor dulci stătătoare; mătasea-bradului = mătreață-de-arbori. [Pr.: (reg.) mătasă] – Lat. metaxa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂTÁSE ~ăsuri f. 1) Fibră naturală obținută prin depănarea gogoșilor de viermi de mătase; borangic. 2) Țesătură din asemenea fibre; borangic. 3) Fibră textilă artificială care imită firul de borangic. 4) Țesătură din asemenea fibre. 5) la pl. Varietăți ale acestei țesături. 6) (cu sens colectiv) Cantitate mare de obiecte confecționate din asemenea țesătură. ◊ Crescut în ~ crescut în avuție; răsfățat. 7) Totalitate a firelor subțiri, cafenii-gălbui, care învelesc știuletele porumbului și ies din pănuși în formă de smoc. ◊ ~asea-broaștei sau ~-de-apă specie de alge verzi plutitoare pe suprafața apelor stătătoare; mătreață. [G.-D. mătăsii] /<lat. metaxa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GÂNDAC DE MĂTÁSE s. v. fluture de mătase, vierme de mătase.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂTÁSE s. (BOT.) 1. (pop.) mustață, (Transilv. și Ban.) păr. (ă porumbului.) 2. mătasea-broaștei (Cladophora, Spirogyra etc.) = (reg.) mătreață, ața-apei, lâna-broaștei, mătase-de-apă, râia-broaștei, râie-broștească, râie-de-apă, straiul-broaștei, (Bucov.) jabrina-broaștei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂTASE-DE-ÁPĂ s. v. mătasea-broaștei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PASĂRE-DE-MĂTÁSE s. v. mătăsar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mătáse (-tắsuri), s. f.1. Țesătură fină. – 2. Smoc la știulete de porumb. – Var. (Mold.) matase. Mr. mătase, megl. mătăși. Lat. metaxa, mataxa, din gr. μέταξα (Diez, I, 268; Roesler 573; Tiktin; REW 5403), cf. it. matassa, prov. madaisa, sp. madeja, port. madeixa, cu semantism divergent; și, de asemeni, ngr. μετάξι, alb. mëthafsë (Philippide, II, 647). Pl. este colectiv. – Der. mătăsar, s. m. (lucrător sau vînzător de mătase; pasăre, Ampelis garrulus); mătăsărie, s. f. (fabrică, magazin de mătăsuri); mătăsică, s. f. (țesătură de mătase amestecată cu altă fibră); mătăsos, adj. (ca mătasea). – Din rom. provine mag. matász (Edelspacher 18).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
flúture de mătáse s. m. + prep. + s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
gogoáșă de mătáse s. f. + prep. + s. f., pl. gogóși de mătáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mătáse s. f., art. mătásea, g.-d. mătăsi, art. mătăsii; pl. mătăsuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mătásea-brádului (bot.) s. f., g.-d. art. mătăsii-brádului
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mătásea-broáștei (bot.) s. f., g.-d. art. mătăsii-broáștei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)