Dex mac

MAC¹ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul rațelor. – Onomatopee.

MAC², maci, s. m. 1. Numele mai multor plante din familia papaveraceelor, cu flori de obicei roșii și cu semințe mărunte, uleioase, închise într-o capsulă (Papaver); din fructele uneia dintre specii se extrage opiul, iar semințele ei se folosesc în alimentație. ♦ P. restr. Sămânța macului (1), folosită în alimentație. 2. Compuse: mac-cornut = plantă erbacee păroasă cu flori roșii, având la baza fiecărei petale o pată neagră (Glaucium corniculatum); (reg.) macul-ciorii = zămoșiță. – Din bg. mak, scr. mak.

MAC s. (BOT.) 1. (Papaver somniferum) (reg.) paparună, somnișor. 2. (Papaver rhoeas) (reg.) măcuț, paparună, păpăruie, somnișor. 3. mac-cornut (Glaucium corniculatum și phoeniceum) = (reg.) paparună.

mac (máci), s. m. – Plantă (Papaver somniferum). – Mr. mac. Sl. makŭ (Miklosich, Lexicon, 359; Cihac, II, 179; Berneker, II, 10; Conev 47), cf. bg., sb., cr., slov., ceh., rut., rus. mak (Vasmer, II, 89), mag. mák.

mac interj. – Imită glasul ratei. Creație expresivă. – Der. măcăi, vb. (despre rațe, a face mac, mac); măcăit, s. n. (acțiunea de a măcăi); măcăială, s. f. Cf. mec, interj. (imită glasul caprei), der. mecăi, vb. (a behăi), cu var. mehăi, cf. sl. mekati, germ. meckern.

mac s. m., pl. maci

MAC¹ ~i m. 1) Plantă erbacee cu frunze ovale și cu flori mari, roșii (sau albe), cultivată pentru semințele ei mici, negre sau cenușii, închise într-o capsulă și folosite în alimentație; somnișor. 2) Sămânța acestei plante. 3): ~ sălbatic, ~ de câmp plantă erbacee cu flori roșii, care crește prin lanurile de cereale. /<bulg. mak, sb. mak

MAC² interj. (se folosește pentru a reda strigătul specific pe care îl scot rațele). /Onomat.

mâc, mấcuri, s.n. (reg.) 1. necaz, mânie, ură mocnită. 2. (în expr.) a nu zice (a tăcea) mâc = a tăcea chitic.

mac-cornút (bot.) s. m.

mac/mac-mac interj.

mácul-ciórii s. m.