Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: macula (verb tranzitiv) , maculat (adjectiv)   
MACULÁT, -Ă, maculați, -te, adj. (Livr.) Cu pete, pătat, murdar. – V. macula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MACULÁT adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MACULÁ, maculez, vb. I. tranz. (Livr.) A păta, a murdări, a mânji. – Din lat. maculare, fr. maculer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MACULÁ ~éz tranz. rar A acoperi cu pete (total sau parțial); a umple de murdărie; a păta. /<lat. maculare, fr. maculer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MACULÁ vb. I. tr. 1. (Liv.) A păta. 2. A strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. [Cf. fr. maculer, lat. maculare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MACULÁ vb. tr. 1. a păta, a mânji, a murdări. 2. a strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. (< fr. maculer, lat. maculare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MACULÁ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MACULA LUTÉA s. (ANAT.) pată galbenă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
maculá (maculéz, maculát), vb. – A păta, a murdări. Fr. maculer.Der. maculatură, s. f., din fr. maculature; maculator, s. n. (caiet de notițe).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
maculá vb., ind. prez. 1 sg. maculéz, 3 sg. și pl. maculeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)